marți, 10 mai 2011

Versuri de St. Octavian Iosif

IELELE

În farmecul serii
Supuse-s tăcerii
Cîmpiile-n  floare,
Doar luna bălaie 
Se scaldă-n păraie 
Încet  curgătoare.

Pe molcome  vînturi
Vin tainice cînturi
Şi  glasuri  ciudate ...
Căci duhul pierzării
Din aripe bate !

Îndeamnă-ţi fugarul 
Să taie  hotarul 
Ca  gîndul de iute !
N-auzi tu pe cale 
Cimpoaie , ţimbale
Şi glas de-alăute?

Sunt iele măiastre
Pe  urmele  vostre,
Pe  voi vă vînează!
Preasfînta Marie
Din  nalta  tărie
Ne aibă în  pază!

Voinicul dă pinten,
Fugarnicul sprinten
Porneşte , săgeată,
Tîrziu ! Căci soseşte
Năpraznica ceată...

La mijloc îl prinde
Şi-n juru-le-ntinde
O horă păgînă,
Lung  clocote  dealul :
Voinicul şi calul
Se zbat în ţărână !

Iar ielele , fetele,
Nouă surori,
Îşi spulberă pletele
Până la  nori ,
Şi şuieră ,
Fluieră ,
Chiotă-n lună ;
Şi-n lanţuri
De danţuri
Se-ntind şi  s-adună
Sălbatece cântă
Şi iarăşi s-avântă
În goana nebună




FÎNTÎNA  VRĂJITĂ 

Jos,  la  fântâna  dintre  plopi,
Descânt-o vrăjitoare.
Se umflă apa -- joacă stropi
În scăpătat de  soare 
Se umflă apa , scade iar,
Şi parcă vrea să  fiarbă, 
Se-ndoaie  plopii şi tresar , 
Vrăjiţi de hâda oarbă.

Şi tot  şoptind  , şi tot  vrăjind,
Aruncă bobii-n sită,
Se-ndoaie plopii vîjăind,
Şi  noaptea  e  sosită.
Şi tot  vrăjind , şi tot şoptind,
Ea  face-un semn  cu mâna --
Din plopi  foi moarte se desprind
Şi clocote  fîntîna.
  
 Legate-s apele  de-acum ,
Ea-n umbră stă şi-aşteaptă.
Un călăreţ trudit  de  drum
Spre cei doi plopi se-ndreaptă
Spre  gura însetată el
Găleata o aplecă ,
Bea  apă descîntată el, 
S-aruncă-n şea şi pleacă.

Dar nici  doi paşi nu face-n drum,
Stă roibul, sforăieşte,
Şi două braţe-l prind acum
Pe  călăreţ în cleşte.
Se apără cu suflet strâns,
Şi luptă , şi se  zbate ,
Dar  vrăjitoarea-l ţinea strâns 
Şi-i călăreşte-n spate.

Cu pintenii el bate-n cal,
Stă zările să soarbă ,
Pădure , holde, vale  ,deal
Se pierd în  noaptea oarbă.
Şi-n zori de yi au  fost găsiţi
Acolo, la  fântână ,
Şi cal , şi călăreţ , zdrobiţi
De  goana cea păgînă.

Voi ,  fetelor , si voi ,feciori,
La apă cînd v-eţi duce,
Suflaţi asupră+i de   trei ori 
Şi faceţi Sfînta Cruce ,
Căci la fîntîna  dintre plopi
Stăbaba blestemată,
Şi nu dezleagă zece popi
Ce leagă ea o dată!


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu