Deci sa trecem direct la subiect
De ceva vreme linistea graviteaza in jurul meu ma intreb de la ce o fi atata liniste desi e galagie tot liniste e.
Zilele trec asa de repede si sunt asa monotone incat la sfarsitul zilei imi zic "iar a mai trecut o zi ,dar ce am facut azi?" . raspunsul este dezamagitor : am dormit pana la amiaza ca deh m-am pus la somn tarziu (la fel o sa fac si azi) , cum m-am trezit am fost la calculator care bineinteles a ramas deschis toata noaptea (ma omoara maicamea daca afla) si direct pe mess la o palavrageala . De aici incep problemele ... prietenul meu ca de obicei mai matinal ca mine ma astepta pe mess (relatie la distanta) sa vorbim dap... dar ce sa vorbim? Am intrat in mare dilema de cand nu neam mai vazut nu prea am vorbit mare lucru nu mai merge pe mess si domina linistea , el se enerveaza eu stau foarte calma mie bine asa in liniste as putea sa fac ca linistea sa dispara dar mie imi place asa in liniste chiar daca pe EL il afecteaza , ma gandesc oare pe NOI o sa ne afecteze ? O sa aflu raspunsul si la intrebarea asta cu timpul .
Cam atat pe ziua de azi ca iar miam lasat iubitul in liniste (pff cat uraste chestia asta)
Liniste
Lucian Blaga
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu.
Se spune, că strămoşii, cari au murit fără de vreme
cu sânge tânăr încă-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin
vin să-şi trăiască mai departe
în noi
vieaţa netrăită.
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
O, cine ştie – suflete-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pa harpă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de vieaţă? Cine ştie? Cine ştie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu